Ernest Hemingway, scriitorul american laureat al Premiilor Pulitzer și Nobel pentru Literatură

Ernest Hemingway, pe numele complet Ernest Miller Hemingway, (născut pe 21 iulie 1899 în Cicero (acum în Oak Park), Illinois, S.U.A. și decedat pe 2 iulie 1961, în Ketchum, Idaho), a fost un romancier și nuvelist american, distins cu Premiul Nobel pentru Literatură în 1954.

S-a remarcat atât prin masculinitatea intensă a scrisului său, cât și pentru viața sa aventuroasă și larg mediatizată.

• Savantul român care a salvat mii de vieţi prin „Marea experienţă românească”
• Lisa Gerrard, vocea libertății din Gladiatorul. „Cânt în limbajul inimii, o limbă pe care o știu…

Stilul său de proză succint și lucid a exercitat o influență puternică asupra ficțiunii americane și britanice în secolul al XX-lea.

Începutul vieții lui Ernest Hemingway

Primul fiu al medicului Clarence Edmonds Hemingway și al lui Grace Hall Hemingway, Ernest Hemingway s-a născut într-o suburbie din Chicago. A fost educat în școlile publice și a început să scrie în liceu, unde a fost activ și remarcabil, dar părțile copilăriei sale care au contat cel mai mult au fost verile petrecute cu familia sa pe lacul Walloon din Michigan.

La absolvirea liceului, în 1917, nerăbdător pentru un mediu mai puțin protejat, nu a intrat la facultate, ci a plecat către Kansas City, unde a fost angajat ca reporter la Star.

A fost respins în repetate rânduri pentru serviciul militar din cauza unui ochi cu probleme, dar a reușit să intre în Primul Război Mondial ca șofer de ambulanță pentru Crucea Roșie Americană.

La 8 iulie 1918, când încă nu avea 19 ani, a fost rănit pe frontul austro-italian de la Fossalta di Piave. Decorat pentru eroism și internat la Milano, Ernest Hemingway s-a îndrăgostit de o asistentă a Crucii Roșii, Agnes von Kurowsky, care a refuzat să se căsătorească cu el. Acestea erau experiențe pe care nu avea să le uite niciodată, notează Britannica.

Primele lucrări publicate

După ce și-a revenit acasă, Hemingway a reînceput să scrie; pentru o perioadă a avut slujbe ciudate în Chicago, apoi a plecat în Franța ca corespondent străin pentru Toronto Star.

Sfătuit și încurajat de alți scriitori americani din Paris (printre care F. Scott Fitzgerald, Gertrude Stein, Ezra Pound), a început să-și publice lucrările aici. În 1925, apărea prima sa carte importantă, o colecție de povestiri numită „În timpul nostru”, a fost publicată în New York City; aceasta fusese inițial lansată la Paris cu un an înainte.

În 1926 a publicat „Fiesta” (The Sun Also Rises), roman cu care a obținut primul său succes solid. O carte pesimistă, dar sclipitoare, care vorbește despre un grup de expatriați fără scop din Franța și Spania, membri ai Generației Pierdute de după război, o frază pe care Hemingway a disprețuit-o în timp ce o făcea celebră.

Această lucrare l-a adus în lumina reflectoarelor, pe care a dorit-o și a urât-o în același timp pentru tot restul vieții. „The Torrents of Spring”, o parodie a cărții „Dark Laughter” a scriitorului american Sherwood Anderson, a apărut tot în 1926.

Ce activități mai avea Ernest Hemingway

Scrierea de cărți a fost principala ocupație a lui Hemingway în cea mai mare parte a anilor postbelici. El a rămas stabilit la Paris, dar a călătorit mult pentru schi, coride, pescuit și vânătoare, care până atunci deveniseră parte din viața lui și formau fundalul pentru cea mai mare parte a scrierilor sale.

Poziția sa de maestru al ficțiunii scurte a fost dezvoltată prin „Men Without Women”, în 1927, și consolidată prin poveștile din „Winner Take Nothing”, în 1933. Printre cele mai bune povești ale sale se numără „The Killers”, „The Short Happy Life of Francis Macomber” și „Zăpezile de peKilimanjaro”. Însă în viziunea publicului, romanul „Adio, arme” (1929) a umbrit acele de lucrări.

Adio, arme

Revenind la experiența sa de tânăr soldat în Italia, Hemingway a dezvoltat un roman sumbru, dar liric, de mare putere, îmbinând povestea de dragoste cu povestea despre război. În timp lucrează pentru serviciul de ambulanță italian în timpul Primului Război Mondial, locotenentul american Frederic Henry se îndrăgostește de asistenta engleză Catherine Barkley, care îl îngrijește în timpul recuperării după ce a fost rănit.

Ea rămâne însărcinată cu el, dar el trebuie să se întoarcă la postul său. Henry dezertează în timpul retragerii dezastruoase a italienilor de după bătălia de la Caporetto, iar cuplul reunit fuge din Italia trecând granița în Elveția. Acolo, însă, Catherine și copilul ei mor în timpul nașterii, iar Henry rămâne fără iubirea vieții sale.

Ernest Hemingway iubea Spania

Dragostea lui Hemingway pentru Spania și pasiunea lui pentru coride au dus la „Death in the Afternoon” (1932), un studiu al unui spectacol pe care el l-a văzut mai mult ca pe o ceremonie tragică decât ca pe un sport.

În mod similar, un safari pe care l-a făcut în 1933-1934 în regiunea Tanganyika a avut ca rezultat „Green Hills of Africa” (1935), o relatare despre vânătoarea de vânat mare.

În special pentru pescuit, el și-a cumpărat o casă în Key West, Florida, și și-a luat propria barcă de pescuit. Un roman minor din 1937, intitulat „A avea și a nu avea”, este despre un aventurier din Caraibe și este plasat pe un fundal de violență al clasei de jos și decadență a clasei superioare, în Key West, în timpul Marii Depresiuni.

Spania era atunci în plin război civil. Încă profund atașat de acea țară, Hemingway a călătorit acolo de 4 ori, din nou în calitate de corespondent. A strâns bani pentru republicani în lupta lor împotriva naționaliștilor conduși generalul Francisco Franco și a scris o piesă numită „The Fifth Column” (1938), care se petrece în Madridul asediat.

Ca în multe dintre cărțile sale, protagonistul piesei este inspirat din însuși autorul acesteia. După ultima sa vizită în războiul spaniol, el a cumpărat Finca Vigía („Ferma de observație”), o proprietate nepretențioasă din afara Havanei, Cuba, și a plecat să observe un alt război, invazia japoneză a Chinei.

Alte lucrări importante

Experiența considerabilă a lui Hemingway în Spania în timp de război și de pace s-a concretizat în romanul „Pentru cine bat clopotele” (1940), o lucrare substanțială și impresionantă pe care unii critici o consideră cel mai bun roman al său, în defavoarea „Adio, arme”.

A fost, de asemenea, cea mai de succes dintre toate cărțile sale, măsurate în vânzări. Amplasat în timpul Războiului Civil Spaniol, romanul povestește despre Robert Jordan, un voluntar american care este trimis să se alăture unei trupe de gherilă din spatele liniilor naționaliste din Munții Guadarrama.

Majoritatea romanului se referă la relațiile lui Jordan cu personalitățile variate ale trupei, inclusiv cu o fată pe nume Maria, de care se îndrăgostește. Prin dialoguri, amintiri și povești, Hemingway oferă profile grăitoare și vii ale personajului spaniol și descrie fără cruzime cruzimea și inumanitatea stârnite de războiul civil.

Misiunea lui Jordan este să arunce în aer un pod strategic de lângă Segovia pentru a ajuta un atac republican viitor, despre care el își dă seama că este sortit eșecului. Într-o atmosferă de dezastru iminent, aruncă în aer podul, dar este rănit și îi face pe tovarășii săi aflați în retragere să-l lase în urmă, unde pregătește o rezistență de ultim moment împotriva urmăritorilor săi naționaliști.

Fascinația lui Ernest Hemingway față de război

Toată viața lui, Hemingway a fost fascinat de război. În „Adio, arme” s-a concentrat pe inutilitatea acestuia, în „Pentru cine bat clopotele” asupra camaraderiei pe care o creează acesta și, pe măsură ce al Doilea Război Mondial a progresat, a plecat la Londra ca jurnalist.

A zburat în mai multe misiuni cu Royal Air Force și a traversat Canalul Mânecii cu trupele americane în ziua Z (6 iunie 1944). Atașându-se la Regimentul 22 al Diviziei a 4-a Infanterie, a avut parte de multă acțiune în Normandia și în Bătălia de la Bulge.

De asemenea, a participat la eliberarea Parisului și, deși aparent era jurnalist, i-a impresionat pe soldații profesioniști nu numai ca om curajos în luptă, ci și ca un adevărat expert în probleme militare, activități de gherilă și colectare de informații.

Întoarcerea acasă

După războiul din Europa, Hemingway s-a întors la casa sa din Cuba și a început să lucreze din nou serios. De asemenea, a călătorit foarte mult și, într-o călătorie în Africa, a fost rănit într-un accident de avion.

Curând după aceea (în 1953), a primit Premiul Pulitzer în ficțiune pentru „Bătrânul și marea” (1952), un scurt roman eroic despre un bătrân pescar cubanez care, după o luptă prelungită, agață și prinde un marlin uriaș care îi este mâncat de rechini în timpul lungului drum către casă.

Această carte, care a avut un rol în câștigarea Premiului Nobel pentru Literatură pentru Hemingway în 1954, a fost lăudată cu la fel de mult entuziasm ca romanul său anterior, „Across the River and into the Trees” (1950), povestea unui ofițer profesionist al armatei care moare în timp ce era în permisie la Veneţia.

În 1960, Hemingway părăsise Cuba și s-a stabilit în Ketchum, Idaho.

Cărți publicate postum

Hemingway a lăsat în urmă o cantitate substanțială de manuscrise, dintre care unele au fost publicate postum. „A Moveable Feast”, o carte de memorii distractivă a anilor petrecuți la Paris (1921–1926) înainte de a deveni faimos, a fost publicată în 1964.

„Islands in the Stream”, trei romane strâns legate, dezvoltate direct din amintirile sale de pace despre insula Bimini, din Caraibe, despre Havana din timpul celui de-al Doilea Război Mondial și despre căutarea submarinelor în largul Cubei, a apărut în 1970.

Personajele lui Hemingway întruchipează în mod clar propriile sale valori și viziunea asupra vieții.

Moștenirea culturală lăsată de Ernest Hemingway

Un om desăvârșit contradictoriu, Hemingway a atins o faimă depășită de puțini autori americani ai secolului al XX-lea. Natura virilă a scrisului său, care a încercat să recreeze exact senzațiile fizice pe care le-a experimentat în timp de război, la vânătoarea de vânat mare și la coride, masca de fapt o sensibilitate estetică de mare delicatețe.

Ernest Hemingway a fost celebru cu mult timp înainte de a ajunge la vârsta mijlocie, dar popularitatea sa continuă să fie validată de către critici.

Vă recomandăm să citiți și:

Buddha: creatorul budismului, între adevăr și legendă

Marele poet român care nu a mai putut crea după moartea unicului său fiu

Test de cultură generală. Care este cel mai bine vândut roman din toate timpurile?

Maica Tereza, călugăriţa care a primit Premiul Nobel pentru pace